miercuri, 15 iunie 2016

PEARL DROPS - Pasta de dinti





Buna tuturor!

   De curand am început să folosesc pasta de dinți Pearl Drops Everyday White. Am primit-o într-un swap acum ceva timp și efectiv am uitat de ea. Aici Vă las link cu swapul în care am primit-o.

   Despre ea se spune că albește dinții in 14 zile, eu cum o folosesc de aproape 3 săptămâni m-am decis sa spun două vorbe despre ea. Efectul de albire nu e wow, și nici dintii mei nu sunt galbeni pentru a vedea daca chiar e in stare de un miracol acest produs. Ceea ce chiar îmi place și încă mult, e faptul ca îmi lasă o senzație de prospețime fără a avea acel gust enervant a mentă în gură.  Sincer chiar am obosit de toate pastele alea de dinti care sunt "mentolate" doar pentru ați da senzația de prospetime, dar nimic mai mult.
    Pentru mine, această pastă de dinți chiar curăță. În primele zile simțeam că îmi lipseste ceva din gura, e o expresie ciudată,  dar și acum după ce mă spăl pe dinți,  simt într-adevăr o curățire în profunzime.  La faza cu albitul nu pot sa o laud deoarece dinții nu îmi stralucesc nici pe departe.


   Ambalajul exterior de carton are pe lateral o "schema" pentru 14 zile, în care putem vedea diferenta dintilor din ziua în care începem utilizarea și până în a 14 a zi. Culoarea mea e 6-7 acum si înainte de a începe.  Eu cel puțin nu am văzut nici o diferență vizibilă în albirea dinților mei.

Pretul e undeva în jur de 9 RON.
Probabil că aș cumpăra acest produs deoarece eu nu caut albirea dinților ci caut un produs care să îmi curete cu adevărat dinții,  limba și gura. Acest produs o face.

Se recomandă folosirea ei de 2 ori pe zi. Nu este recomandat copiilor sub 7 ani. Ajuta la înlăturarea plăcii dentare și a tartrului,  oferind dinților o îngrijire zilnică completă.  Conține : Sodium Fluoride & Sodium Monofluorophosphate (1450ppm F).

Ați încercat această pastă de dinți? ? Sunt curioasă să vă aflu parerea!

V-am pupat!!

duminică, 14 februarie 2016

Ce s-a întâmplat?

   
        ...Și când lucrurile merg atât de bine , când mă simt atât de dăruită ție, te surprind ofilindu-te încet, încet , te lași purtat de valul suferinței și te stingi ușor,  te îndepărtezi de lumea reală și te lași cuprins de întunericul depresiei. Acum... mă sfâșie pe dinăuntru privirea ta... Îmi ucide culorile speranței și îmi sufocă fiecare sentiment inocent, adevărat și plin de iubire față de tine. 
     De ce tu, chip blând și curat mă înlături de lângă tine atât de lent,provocând o durere de neexplicat ființei mele. 
     De ce mă lași să mă înec într-un lac sec de lacrimi sărate, fără a-mi întinde nici o mână de ajutor. Ochii mei nu mai văd bine, inima nu vrea să creadă,  sufletul nu-mi mai vorbește,  iar tu... TU nu-mi mai zâmbești. Privirea ta ma-ngheață acum. Lucrurile pe care le spui, nu mai au nici un sens. Vorbele tale nu mă mai includ pe mine... pe mine... Eu, care eram până ieri motivul tău de a fii, motivul de a zâmbi. 
    Azi... chipul tău și-a pierdut strălucirea,  în ochii tăi nu mă mai văd frumoasă, n-am cum să mă mai simt atrasă de indiferența pe care o emani în jurul tău .
    Mă simt tot mai rece și îmi e din ce în ce mai frig în preajma ta. Nu îmi mai faci companie, nu îmi mai încălzești sufletul, nici nu îmi mai bucuri privirea.
   Ai reușit să spulberi toată iubirea înflorită și clădită în tot acest timp, intr-o clipire.
   Te aplaud! Ești un artist, dar nu am să te las să te bucuri de opera ta sfâșietoare de artă pe care ai format-o deoarece EU mă retrag. Cu pași mici, repezi, și acum! Mă îndrept în direcția opusa. Nu am să te mai urmez. Nu am sa mă las târâtă printr-un câmp plin de trandafiri,  pentru a fi zgâriată de toți spinii lor...
   Rănile se vor vindeca, iar ochii tăi îi voi uita. Tot ce va rămâne,  e acea amintire bolnăvicioasa a ta, și o umbră de amăgire în viața mea. .. Cu ochii însângerați de neputința de a te strânge din nou la piept... TE VOI UITA!

   

miercuri, 20 ianuarie 2016

Începând de azi...


          E atât de profund ceea ce simt pentru tine, e straniu și frumos. Totul pare că în jurul meu înflorește când ești tu lângă mine. Iar când nu ești,  mor încet ...
   Te privesc!  Doar prezenta ta stranie mă împlinește!  Dar de ce tu? De ce te aștept pe tine sa îmi dai un semn, sa îmi vorbești sau te aștept chiar dacă nu trebuie sa vii...
    Din prima zi în care te-am cunoscut,  am simțit că tu ești al meu. Ceva ne-a legat mult înainte de a ne cunoaște, iar când te-am cunoscut, am aflat acest lucru. 
   Vocea ta mi-a pătruns în minte din primul minut, iar acum, nu mai e cine să o scoată de acolo. E melodia mea preferată!  Închideam ochii; doar să te ascult vroiam.  Cuvintele tale nu aveau nici un sens, tot ce scriai și îmi explicai se făcea pulbere în secunda în care închideam ochii doar pentru a te auzii.
    Nu eram în stare să te ascult, dar nu mă saturam în a te auzii. Simțeam că trebuia să fiu acolo cu tine, lângă tine și în viața ta. Mi-ai dat viata peste cap doar într-un moment sau poate mi-ai pus-o în ordine. 
    Acum că a trecut ceva timp, te am, dar nu te cunosc, te vreau doar pe tine, nu mă întreba cum, când și unde - Mereu!
   Și cum să îți spun ție asta?  Cum să îți explic că vreau să fiu totul pentru tine fără a-ți cere același lucru. Am nevoie să mă îmbrățișezi TU și TU am nevoie să fi acea persoana de lângă mine.  În tine vreau să cred la nesfârșit și așa cum mă regăsesc acum în tine, să o fac mereu. Eu pot să mă dăruiesc oricui în totalitate, dar în nimeni nu văd ceea ce văd în tine. Am găsit o parte din mine în tine. Te înțeleg fără prea multe explicații.   Sunt de acord cu felul tău de a gândi și accept tot ce zici și vrei, fără a-mi pasa de consecințe. . . .