miércoles, 20 de enero de 2016

Începând de azi...


          E atât de profund ceea ce simt pentru tine, e straniu și frumos. Totul pare că în jurul meu înflorește când ești tu lângă mine. Iar când nu ești,  mor încet ...
   Te privesc!  Doar prezenta ta stranie mă împlinește!  Dar de ce tu? De ce te aștept pe tine sa îmi dai un semn, sa îmi vorbești sau te aștept chiar dacă nu trebuie sa vii...
    Din prima zi în care te-am cunoscut,  am simțit că tu ești al meu. Ceva ne-a legat mult înainte de a ne cunoaște, iar când te-am cunoscut, am aflat acest lucru. 
   Vocea ta mi-a pătruns în minte din primul minut, iar acum, nu mai e cine să o scoată de acolo. E melodia mea preferată!  Închideam ochii; doar să te ascult vroiam.  Cuvintele tale nu aveau nici un sens, tot ce scriai și îmi explicai se făcea pulbere în secunda în care închideam ochii doar pentru a te auzii.
    Nu eram în stare să te ascult, dar nu mă saturam în a te auzii. Simțeam că trebuia să fiu acolo cu tine, lângă tine și în viața ta. Mi-ai dat viata peste cap doar într-un moment sau poate mi-ai pus-o în ordine. 
    Acum că a trecut ceva timp, te am, dar nu te cunosc, te vreau doar pe tine, nu mă întreba cum, când și unde - Mereu!
   Și cum să îți spun ție asta?  Cum să îți explic că vreau să fiu totul pentru tine fără a-ți cere același lucru. Am nevoie să mă îmbrățișezi TU și TU am nevoie să fi acea persoana de lângă mine.  În tine vreau să cred la nesfârșit și așa cum mă regăsesc acum în tine, să o fac mereu. Eu pot să mă dăruiesc oricui în totalitate, dar în nimeni nu văd ceea ce văd în tine. Am găsit o parte din mine în tine. Te înțeleg fără prea multe explicații.   Sunt de acord cu felul tău de a gândi și accept tot ce zici și vrei, fără a-mi pasa de consecințe. . . .