marți, 10 februarie 2015

Trista de Valentine`s Day

      


 De ce trebuie sa fiu fericita in aceasta zi? Ce are ea in plus....fata de celelalte zile?
       Intre ganduri si idei mereu sta aprins acel sentiment de panica atunci cand se apropie aceasta peculiara data de 14 februarie.

     Hai sa fim realisti si sa constientizam ca daca iubim, nu avem nevoie de o zi speciala pentru a iubi mai mult, iar daca nu avem pe nimeni, nu trebuie sa ne simtim prost pentru alegerea facuta!

     Dar daca suferim? Noi...acesti indivizi care am pierdut pe cineva, sau care nu putem imbratisa persoana iubita pentru ca se afla in bratele altei persoane, sau pentru ca noi ne aflam in bratele altei persoane? Unde ne incadram noi si ce nume avem? Suntem orfani de iubire? Sau doar fara noroc...

Este un altfel de postare....Nu este trista...ci doar ganditoare si inutila.

         "Gandurile mele pentru tine, pentru drumul tau, fara mine. Nu pot sa explic durerea pe care am ingropat-o in adancul sufletului meu. La fel cum nu pot sa arat acele sentimente frumoase pe care le am pentru tine. Sunt ingropate si ele.
           Si voluntar, involuntar mai arunc pamant si pietre peste ele, inmultind durerea si sufocand iubirea, care striga din abisul sufletului meu, numele tau. Nu pot lasa iubirea sa iasa la suprafata si sa ma invaluie, deoarece ma doboara lipsa ta! Ma sufoca gandul continuu inspre tine, inspre noi...
            Nu am apucat in a te prinde bine de mana, si ti-am si dat drumul! Iar acum...unde esti? Unde sa te caut cand esti peste tot ? Te vad in toti si in toate si iti simt caldura sufleteasca chiar aici! cu mine....Dar pe tine NU!
           Cu cat mai mare e iubirea mea spre tine, cu atat mai departe tu imi esti. Parca ieri iti atinsesem fata, parca cu frica si emotie, cu nerabare si incredere, cu pasiune si curiozitate, cu dragoste si ura... URA de a nu te mai avea apoi.
           Ura si nelinistea ultimei clipe petrecute cu tine! Iubesc si urasc acel moment!!! Din tot sufletul....
           Iti multumesc pentru ca te-am intalnit si iarta-ma ca nu te mai am. Te-am pierdut inainte de a te avea. Cat de ironic si cat de tulburator, cutremurator si dureros este gandul care ma duce la tine.
          Cine esti tu de fapt? De ce esti totul pentru mine, dar de fapt eu nu pot fi cu tine? ..... Ramane sa ma intreb daca de fapt existi sau esti doar in mintea mea... "

 Dar nu am sa incetez niciodata in a scrie deoarece te regasesc mereu in randurile mele ...




5 comentarii:

  1. Foarte frumos spus m-am emoționat citind!
    Întradevăr mă regăsesc în ceea ce spui,ai pus mult suflet și toate gandurile tale s-au transformat de fapt în sentimente,sentimente pe care doar o inimă caldă și blanda le poate înțelege,fie că destinul ne ia din viața noastra persoanele pe care le iubim sau fie ca ne da altceva mai bun în schimb,nu putem uita acel gol din înauntrul nostru acel nume care nu trece o zi fara sa-l amintim,poate că nu merita nici macar un gand pe o hartie acel cineva care ne-a lasat sa-l scriem,acela care nu a observat ca oferim totul,te îmbrățișez cu drag nu ești singura tristă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc! Stii cum se spune, cand credeam ca suntem la pamant, vedem ca exista persoane care sunt si mai triste si jos decat noi. Eu cred ca daca ne exteriorizam tristetea, trecem mult mai usor peste tot! cateodata suntem orbiti de o idee care in totalitatea ei e falsa sau imaginara... Sunt persoane care merita, si sunt persoane care nu merita sa suferim din cauza lor....Dar suntem oameni si avem suflet si nu putem evita suferinta. O putem exterioriza pentru a ne simti mai bine cu noi insine! te pup si te imbratisez :* iti doresc o zi placuta! :*

      Ștergere